 |
 |
 |
|
 |
Nu exista alta carte care sa fi iscat atâtea pasiuni contrare, întinse de la ditirambi la negare absoluta, ca Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa , scoasa de tipografia noastra în anul 2001, aceasta, în ciuda tirajului „de familie“ si a distributiei care a evitat reteaua comerciala.
A produs deja contrarietate titlul, care parafrazeaza pe acela al unor lucrari standard de acest tip, pe de alta parte definind o epoca totalizata, deopotriva dogmatica si labila, precum si corelatiile provizorii publice si secrete ale unei literaturi careia si azi i se revela noi fapte si texte.
Marian Popa a cautat sa angajeze o maxima variatie stilistica în redactare si a încercat sa interpreteze faptele epocii si textul beletristic prin cele mai adecvate metode. Se vor întâlni în acest sens sectiuni si pasaje pozitiviste – de la listarea nuda la interpretarea statistica, de la analiza semiotica la cea psihosomatica si biologica; de la cea sociologica la aceea etnolingvistica; nu lipsesc paginile cu caracter reportericesc ale celui care a cunoscut si a trait epoca, nici anecdotele cu relevanta caracterologica si de explicare a naturii morale a unei lumi, nici chiar zvonurile, care au o valoare exceptionala în organizarile politice totalizate. Se vor identifica modulatii – de la parafraze la perifraze, de la aforistic la imprecativ; s-au reprodus fara falsa pudoare si formularile triviale, daca ele au avut stralucire expresiva si au luminat ceva din caracterul unui autor, al vietii literare sau al societatii.
Spre deosebire de cei ce uzeaza deformat de notiunea Istorie, Marian Popa a pornit prin postularea definitionala moderna, în baza careia este de conceput o structura de relationare a succesiunii temporale, simultaneitatii si arhetipalului, localul si planetarul, trecutul si prezentul fiind termenii unei realitati aproximabile comparatist.
În fine, spre deosebire de altii, el a cautat sa prezinte aceasta epoca literara brutal determinata de ideopolitic asa cum a fost ea pentru ea si nu cum ar putea-o vedea un viitor istoric prin selectii mai mult sau mai putin false în mod intentionat sau involuntar, în necunostinta de cauza. Din acest motiv n-a selectionat autori dintr-un punct de vedere valoric deformat retrospectiv, ci asa cum i-a valorificat epoca. În acelasi sens, conform viziunii sale, cu cât vor fi mai multi autorii luati în seama, cu atât mai bine precizata va fi epoca respectiva.
In sensul convingerilor sale, istoricul s-a bazat pe ceea ce el a numit „m aterialul clietului“. N-a construit nimic fara a porni de la texte si fapte.
Prin aceste caracteristici Istoria lui Marian Popa este excitanta, vie.
Editura SEMNE a trecut peste prejudecatile momentane de orice natura si s-a decis sa editeze o a doua editie a acestei lucrari, la care autorul a lucrat, continuu, executând, dupa calculele proprii, circa 20000 modificari – de la simple semne de punctuatie pâna la introducerea unor noi subcapitole dedicate unor scriitori revelati între timp prin inedite...
Clasare:  [5 din 5 stele!] |
|
|
|
 |
|
 |
